Viata

"Viata" de Alexandru Vasiliu VERSIUNEA 1

Intr-un intuneric pur,

O lumina straluceste,

Atasata de un snur,

Vrea sa spuna o poveste...

Inca o fiinta se arata,

Ce pluteste in neant,

De lumina este atrasa,

Ca de un ecou salant.

Undeva in departare,

Un scurt suierat se aude,

Si incepe foarte tare,

Sa se auda o chemare...

Parca ar fi un ciripit sau o voce incetosata...

Nu-i un sunet sau o voce,

Ce ne-ar comunica ceva,

Parca este un ecou dulce,

Ce il stim de-undeva...

Acest intuneric dispare,

Snurul usor se intinde,

In locul lui apare un soare destul de fierbinte.

Viata aici a inceput,

Ea in lume a aparut,

Dintr-un glas foarte tacut,

Ce pe nume o chema,

Aceasta este viata,

Aceasta este viata mea.

Ea pe urma a crescut,

Multe lucruri a facut,

Dar in urma se gandea,

Astai toata viata mea ?

Ea in lume a crezut,

Fapte bune a facut,

Dar nu stie nimenea,

De ea si de viata sa.

Nu era nici-o vedeta

Ce sa apara pe-o coperta

Sau pe un afis marunt

Inca de la inceput...

Dar intr-o zi cu soare,

Ca la inceput se pare...

El a aparut in zare

Iar snurul s-a intins mai tare

Dintr-o pura incercare

O lumina poate oare ?

Sa straluceasca mai tare ?

Nu era doar o lumina,

Care incepe sa se nasca,

Era si ea o fiinta,

Ce-a inceput sa straluceasca.

Viata a pus-o tare,

De multe ori la incercare,

Sa raspunda la chemare,

Sa nu intinda snurul mai tare.

Dintr-un soare ce a aparut,

Doua raze s-au facut,

Dintre care fiecare,

Nu stia care sa straluceasca mai tare.

Doi copii ea are,

Dintr-o simpla incercare,

De a face, o lumina,

Sa capete o corana fina.

Iar dupa un timp mai mare,

Intunericul apare,

Soarele coboara in zare

Doar cineva mai stralucea,

Ea si familia sa.

Lumea nu mai facea bine

Prosti multi se ridicau din multime,

Stelele de pe cer dorea,

Sa le stinga lumina.

Dar intr-o lume cu soare,

Vasta si intinsa tare,

De ce aproape toti oare ?

Vor doar ce cade din buzunare ?

Si in ei exista o lumina,

Poate nu la fel de fina,

Care palpaie in surdina.

Intunericul incolteste,

Asta numai daca ei doreste,

Sa scape din aceasta lume,

Viata si bunatatea. Pe bune ?

Ea viata avea si bunatatea o invata,

Cum sa o dezvolte mai mult,

Sa nu inceapa de la inceput,

In aceasta viata,

In care lumina pluteste, legata de o ata.